Toate scenele de deschidere ale lui Quentin Tarantino, clasate

Scena de deschidere a unui film este responsabilă pentru stabilirea tonului și stilului întregului lucru. Dacă scena de deschidere nu atrage publicul, atunci s-ar putea să nu se obosească nici măcar să termine filmul. Tonul este foarte important în opera lui Quentin Tarantino, care se mândrește că are o filmografie aproape impecabilă cuprinzând filme care au peste tot identitatea și viziunea sa artistică.

Ori de câte ori el prezintă lumii ceva la fel de neobișnuit ca un spaghetti western decor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial sau o comedie întunecată despre sclavie, el are nevoie de o scenă puternică de deschidere pentru a te încânta. Așadar, iată toate scenele de deschidere ale lui Quentin Tarantino, clasate.

9 Dovada decesului

Quentin Tarantino a recunoscut asta Dovada decesului nu este un film deosebit de grozav. El a stabilit-o drept standardul după care ar fi judecate toate filmele sale ulterioare: „Dovada decesului trebuie să fie cel mai prost film pe care l-am făcut vreodată... Dacă asta e cel mai rău pe care l-am primit vreodată, sunt bine.”

Se deschide cu trio-ul central de prieteni ai filmului care conduc prin Texas, vorbind, care este genul de scenă care ajunge să ocupe aproximativ 90% din film. În cele din urmă, devine o zăpadă și, deși nu este încă o zăpadă când se deschide filmul, nu este o modalitate deosebit de interesantă de a începe un film slasher cu influență grindhouse.

8 Cele Opt Odioase

Când scria Quentin Tarantino Cele Opt Odioase, nu a vrut să știe mai multe despre personajele sale decât știa publicul. Acest experiment a condus la rezultate mixte, cu segmente lungi, șerpuitoare, care ar fi putut fi tăiate cu ușurință și faceți puțin pentru a avansa intriga, dar cu siguranță a ajutat la crearea unui sentiment de mister de la început.

În scena de deschidere, vedem o diligență care se învârte prin peisajul înzăpezit sumbru, doar pentru a întâlni Samuel L. Personajul vânătorului de recompense al lui Jackson stând pe o grămadă de cadavre. A fost o modalitate interesantă de a deschide filmul și de a atrage spectatorii să dorească să afle mai multe, în timp ce Coloana sonoră ciudată a lui Ennio Morricone creează frumos atmosfera.

7 Kill Bill: Volumul 2

A doua parte a epopeei wuxia a lui Quentin Tarantino Ucide-l pe Bill se deschide cu patru ani înainte de evenimentele primului. Mireasa își repetă nunta, apoi iese afară și poartă o conversație cu Bill pe treptele din față a capelei.

Dar înainte de acea scenă sincer lentă și greoaie, avem o fotografie alb-negru cu Mireasa care conduce în drumul ei pentru a-l ucide pe Bill, sărind înainte până la sfârșitul filmului. Privește camera cu o expresie hotărâtă, însoțită de un monolog recapitulând evenimentele primului film, care este susținut cu experiență de Uma Thurman.

6 Django Unchained

Spaghetti western-ul revizionist al lui Quentin Tarantino Django Unchained se deschide cu Django printre un grup de sclavi transportați prin pădure pe jos de sclavii Ace și Dicky Speck călare. Dr. King Schultz sosește, în căutarea unui sclav care cunoaște ultimele sale recompense, iar Django spune că a fost cândva deținut de ei.

Așadar, Dr. Schultz îl eliberează, îl ucide pe unul dintre frații Speck și îl rănește pe celălalt. Îl lasă pe fratele Speck supraviețuitor în mâinile celorlalți sclavi, în timp ce el dispare în noapte cu Django. Scena stabilește premisa filmului într-o manieră ascuțită, stabilirea personajelor principale și a relației lor, precum și a tonului violent al filmului și tema răzbunării istorice.

5 Kill Bill: volumul 1

Scena de deschidere a Kill Bill: volumul 1 este mult mai minimalist decât scena obișnuită a lui Tarantino și, de asemenea, lasă mult mai mult imaginației decât multe dintre celelalte. Este o fotografie simplă, închisă, a feței însângerate a Miresei, în alb-negru. Ea tremură, clocotește de furie, iar Bill îi vorbește din afara camerei.

În acel moment, nu știm că este Bill, nu știm că tocmai a masacrat toată familia și prietenii Miresei la propria ei nuntă și nu știm de ce o chinuie atât de mult. Încheiați scena de deschidere în care protagonistul principal este împușcat în cap înainte de a tăia calm la deschidere merite sunetelor liniștitoare (dar înfricoșătoare, cel puțin în context) ale lui Nancy Sinatra este o modalitate puternică de a începe un film.

4 Reservoir Dogs

Scena de deschidere a mesei Reservoir Dogs a prezentat publicului de cinema indie de pretutindeni lumea curioasă a lui Quentin Tarantino. În versetul Tarantino, gangsterii nu sunt niște bărbați burtoși care sunt toți de afaceri și au emoții de o singură notă. Sunt doar tipi obișnuiți care iau micul dejun și vorbesc despre Madonna și dacă să dea sau nu bacșiș unei chelnerițe.

Toți actorii își joacă rolurile în mod genial, de la avarul și argumentativ Mr. Pink al lui Steve Buscemi până la vioiul și amabilul lui Chris Penn. Tipul simpatic Eddie, iar camera se mișcă cu dibăcie în jurul mesei de la personaj la personaj pentru a surprinde cu adevărat sentimentul unui grup conversaţie. Este o modalitate liniștită de a deschide un thriller criminal, dar nu-i așa?

3 Jackie Brown

La inceputul Jackie Brown, urmărim personajul din titlu printr-un terminal de aeroport pe un travelator, în timp ce creditele de deschidere apar lângă ea. Fotografia este un omagiu Absolventul, singura diferență fiind că coloana sonoră a fost schimbată cu „Across 110th Street” de Bobby Womack.

Piesa de titlu a lui Womack din filmul blaxploitation cu același nume ne așează pentru un film care, prin Recunoașterea lui Tarantino, se inspiră din genul blaxploitation fără a fi un film blaxploitation în sine. La fel cum ne liniștește vocea lui Womack, la fel și vederea lui Pam Grier plutind printr-un aeroport.

2 Pulp Fiction

Scena de deschidere a Pulp Fiction dă tonul perfect pentru întregul film, iar asta a fost o ordine destul de mare, de atunci filmul are un stil complet propriu. Tim Roth și Amanda Plummer își joacă rolul Pumpkin și Honey Bunny în mod spectaculos, discutând dacă sau a nu jefui un restaurant ar fi un pariu mai sigur decât să jefuiești o bancă înainte de a jefui restaurantul în care se află în prezent în.

Ceea ce vinde cu adevărat tonul și te prinde pentru o plimbare cinematografică captivantă este cadru înghețat final înainte de genericul de deschidere în timp ce „Misirlou” al lui Dick Dale zboară pe coloana sonoră. Intenția lui Tarantino cu surf rock a fost să facă Pulp Fiction simt ca un spaghetti western urban și, sincer, a reușit.

1 Nemernicii fără glorie

Prima scenă din epopee de război revizionistă întunecată a lui Quentin Tarantino Nemernicii fără gloriear putea fi doar cea mai bună scenă a regizorului, punct. Există mult dialog, dar este subcut cu o tensiune serioasă. În timp ce Hans Landa și un fermier nervos de lactate sar înainte și înapoi între plăcerile multilingve, știm că există sunt evrei ascunși sub podea, așa că, deși conversația în sine nu este deosebit de captivantă, scena este.

Există o intensitate supremă care pătrunde pe tot parcursul. Totul ține de context – iar Christoph Waltz joacă rolul sadicului colonel S.S. cu un farmec irezistibil, dar de netăgăduit.

Următorul8 cele mai bune personaje Disney Baby, clasate

Despre autor